Să pot să prezint pictori ca Simon Balyon ar fi motiv suficient pentru existența site-ului ăsta.
Cred că a fost un fel de dragoste la prima vedere.
Am trecut prin site-ul lui alegând picturile pentru acest articol, cu o încântare pe care rar o mai simt.
Apoi, pentru 2 săptămâni, am continuat să mă uit la ele încercând să scriu ceva pe măsura lor.
Din păcate nu am reușit și nu o să reușesc nici azi dar sper că picturile lui vor vorbi de la sine.
S-a născut în 1965 lângă Haga, Olanda. Opera lui este influențată de romantism si impresionism.
Probabil cel mai mult îmi place atmosfera sumbră, cerul lui este mereu întunecat.
O lumină zgârcită se strecoară printre nori ca să producă alternanțe de lumini și umbre pe pajiști fie ele verzi sau acoperite de zăpadă.
Iarnă sau vară, pare că cerul olandez este mereu același, amenințător, tulbure.
Îmi plac personajele lui fantomatice, a căror postură, mereu aplecată, chinuită, încordată, continuă mesajul trimis de asprimea naturii.
Viziunea lui se regăsește fidel în toate tablourile sale.
O observi în modestia câmpurilor de lalele ce altfel ar fi putut fi o exuberantă explozie de culori.
În sărăcia caselor risipite ici și colo în mijlocul cămpurilor acoperite de zăpezi.
În simplitatea vaselor de pescuit care se pierd în ceața care confundă oceanul cu cerul în tablourile lui.
Simon Balyon îmi place din toată inima. Iată, sper să vă placă și vouă.
|
Ca să vedeți mai multe, vizitați site-ul lui care, apropos, este foarte artistic.
