Copiii sunt din rai

Obișnuiam să citesc foarte mult, până acum 5-6 ani. Nici nu mi-am dat seama când m-am oprit și nici de ce.
Dar după o pauză lungă, am redescoperit plăcerea lecturii cu un gen ce mi se potrivește foarte bine.

Cred că un nume potrivit este “cărți de popularizare a științei”.
Genetică, fizică, matematică sau psihologie toate explicate pentru nespecialiști, într-un limbaj pe întelesul meu.

A citit lucruri extraordinare despre care am vrut în mai multe randuri să scriu aici.
Dintr-un motiv sau altul nu am fost suficient de consecvent și, mai grav, primul articol va fi despre o carte care nu mi-a plăcut.
Well, al doilea articol, primul fiind despre o carte superbă.

Dar să mă întorc la subiectul de azi. În cartea “Copiii sunt din rai” a lui John Gray, nu am reușit să trec de primele pagini.

Mi-a fost descrisă cam așa “o să găsești și lucruri interesante dar trebuie să ai răbdare, se repetă din nou și din nou, Gray are obiceiul să spună chiar și cele mai banale idei în câte 3 feluri vag diferite”.
Avertizat fiind, m-am hotărât să sar peste repetiții, să citesc în diagonală, să am răbdare, doar ca să ajung la lucrurile interesante.
Subiectul este important, mai ales pentru un proaspăt părinte: psihologia copilului, metode de educație pozitivă.

Pe copertă sunt 3 lucruri care mi-au atras atenția, în sensul rău al expresiei.

Unul este că domnul John Gray se semnează Dr. John Gray, de parcă simte nevoia să adauge greutate numelui.
Nu știam nimic despre el. Nu plecam cu o idee preconcepută că ar fi vreun psiholog amator dar prefixul “Doctor” adăugat pompos numelui mi s-a părut suspect. M-a făcut să caut în ce domeniu are doctoratul, sau dacă îl are.

Suprinzător, am aflat că a urmat două facultăți University of St. Thomas și University of Texas, dar nu a terminat nici una și nu are o diplomă de la aceste facultăți.
A primit, în schimb o diplomă de la Maharishi European Research University, o universitate, dacă acesta e cuvântul potrivit, pe a cărui prezentare găsești subiecte pseudoștiințifice la modă zilele astea ca “Transcendental Meditation course” sau “Organic vegetarian meals”. Maharishi European Research University a fost fondată de Guru Maharishi Mahesh Yogi în 1973.

Ok, dar de unde “Doctor”? Ei bine, domnul Gray și-a primit diploma de doctor de la universitatea Columbia Pacific University, care a fost închisă în 2001. Procurorul care a instrumentat cazul împotriva universității o numește “fabrică de diplome”.

Toate informațiile sunt luate de pe wikipedia, din acest articol, ale cărui referințe sunt cam subțiri. Din fericire informațiile privind studiile domnului Gray sunt preluate de pe site-ul acestuia iar informațiile despre Columbia Pacific University sunt ușor de verificat (vezi articole de genul fabrica de diplome)

se pare că nu am greșit când mi s-a părut suspect.

Al doilea lucru de pe copertă este afirmația “Autorul celebrei cărți Bărbații sunt de pe Marte, Femeile sunt de pe Venus”. E o chestie frecventă în reclamele americane dar care nu mă păcălește. Chiar dacă aceea carte a fost una de success, nu garatează nimic despre aceasta. Iar referința nu e certă. Când spui “o carte la fel de bună ca X”, orice om intelingent ar trebui să se întrebe “cât de bună este în realitate cartea X?”

Al treilea lucru care mi-a displăcut pe copertă este sinteza pe care autorul sau editura a plasat-o sub titlu: Metode de educație pozitivă pentru creșterea unor copii coperanți, încrezători și sufletiști. Trecând peste traducerea puțin imberbă, fraza strălucește de clișee americane și, sincer, e cam forțată.

Apoi am început să citesc.
Ediția pe care o țin în mână, dacă or fi mai multe, este cea de la editura VremeA, din 2001.

La pagina 26 suntem deja în subiect: Cele 5 mesaje ale educației pozitive. Hai să vedem:
- e normal să fii altfel decât ceilalți
- e normal să faci greșeli
- e normal să îți exprimi emoțiile negative
- e normal să vrei mai mult
- e normal să spui nu dar nu uita că “mama și tata sunt șefii”
Nu găsesc o greșeală dar nu pot să scap de impresia că nu e cea mai relevantă împărțire, sau că lipsește ceva.
Pe de altă parte, nu sunt psiholog, hai să citim mai departe.

Primul lucru care nu mi-a plăcut în carte.
La pagina 27, explicația primului mesaj, “e normal să fii altfel decât ceilalți” conține o repetiție puerilă.
“După modul în care învață un lucru, copiii se împart în trei categorii: cei care învață repede, cei care învață mai încet și cei care învață în salturi. Rapizii, înceții și săltăreții. Cei din prima categorie învață foarte repede. Cei din a doua învață mai greu și progresele pe care le fac sunt evidente. În a trei categorie intră cei care învață în salturi.”
Mi se pare mie sau “Cei din prima categorie învață foarte repede” nu aduce nimic în plus față de “…trei categorii: cei care învață repede, …”.
A, și nu mi-e clar deloc cum de copiii care învață mai greu fac progrese mai evidente.
Din fericire nu e grav, hai să citim mai departe.

Al doilea lucru care nu mi-a plăcut.
La pagina 30, explicația autorului despre mesajul 3, “e normal să îți exprimi emoțiile negative” conține, printre altele, o idee care mi se pare greșită și pe care autorul nu face nici un efort să o lămurească.
Citez: De exemplu, dacă unui copil i se spune ‘Cand te urci în copac, mi-e frică să nu cazi’, rezultatul e că se va simți manipulat și controlat de emoții negative. În loc de aceasta, un adult ar trebui să spună “Urcatul în copac nu e perfect sigur. Vreau să te urci numai când sunt eu în preajmă.”
Chestia asta e putredă în 3 colțuri. De unde să încep?
În primul rând, parcă spunea că e “normal să îți exprimi emoțiile negative”. Se pare că nu e normal petru părinți ci doar pentru copii. Asta nu zice Dr. Gray, e idea mea. Dr. Gray trece cu nepăsare peste explicația acestei ciudățenii.
În al doilea rând, trebuie să remarc limba de lemn “urcatul în copac nu e perfect sigur” . Lăsând la o parte traducerea care are o parte de vină, chiar și în engleză sună rău. După cum se întreba soția mea când i-am citit asta: ce vrea să zică, urcatul în copac e încă în teste?
Iar în al treilea rând, cel mai important, protestul la substanță nu la formă, dacă îi spui unui copil “mi-e frică să nu cazi din copac”, îi explici motivul pentru care nu vrei să se urce în copac. Dacă îi spui doar “vreau să nu te urci decât dacă sunt eu în preajmă”, nu îi comunici motivul cererii tale.
Eu sunt de părere că trebuie întotdeauna să explici motivele. Așa se formeaza capacitatea copilului de a judeca singur. Nu am fost niciodată adeptul ideii crede și nu cerceta.
Din păcate și aici domnul Gray trece peste explicații și mă lasă fără răspuns. Eu cred că subiectul ar fi meritat dezbătut.
John Gray obișnuiește să se repete inutil și plictisitor pe alocuri dar trece prea rapid peste idei, în alte locuri.
Nu e chiar o formulă de succes.

Al treilea lucru care nu mi-a plăcut.
La pagina 34, citesc “Analiza practicilor educative în Germania de dinaintea naziștilor, a relevat faptul că cei mici erau făcuți de râs și pedepsiți cu severitate dacă nu se supuneau autorității. … Retrospectiv, putem vedea cu claritate la scară mai mare cum frângerea voinței copiilor îi poate transforma în adepți indiferenți și lipsiți de inimă ai unor lideri autoritari puternici dar maniaci.”
Mă bucur teribil că doctorul Gray a găsit cauza totalitarismului. Sunt curios dacă același fenomen s-a observat și în educația copiilor din Cuba și din Rusia. Sau, dacă e să o luam așa, chiar din România.
Ce nu mă bucură, dată fiind originea mea jumate germană, este descriere “adepți indiferenți și lipsiți de inimă” pe care o dă nemților.
Eu zic că, retrospectiv, pe o scară și mai mare, putem vedea acest fel de educație în toată europa, unde internatele creștine sau laice din acea perioadă acuzată de Gray, aveau exact acest tipar de educație.

Una peste alta, ca să folosesc și eu un clișeu american, “3 strikes, you’re out”. Eu unul așa carte nu o să citesc.

Vă astept mâine, ca să vă povestesc ce carte am citit înainte de asta.
Pentru că a meritat!!