Ieri am deschis televizorul numai ca să fiu din nou jignit de neinmportanţa desăvârşită, de imbecilitatea agresivă a unui reportaj despre Monica şi Irinel Columbeanu.
Ca în multe alte ocazii (despre aceeaşi sau poate despre altă emisiune), m-am repliat rapid înlocuind spusele groteşti ale reporteriţei cu gandul că românii sunt stupizi.
Pe de altă parte, când deschizi aşa un subiect, nu poţi să nu oscilezi puţin între concluzii.
Şi acum, urmatorul meu gând a fost că, dacă eu protestez când sunt asaltat de incultură, probabil asta fac şi ceilalţi români aflaţi în situaţia mea.
Protestul meu nu umple de sânge trotuarele din piaţa universităţii. Protestul meu mă face pur şi simplu să schimb canalul. De mai multe ori, evident, pentru că pe următorul canal se găseşte mereu o emisiune cel puţin la fel de neimportantă.
Schimbă şi ceilalţi telespectatori canalul la fel ca şi mine?
Şi iarăşi oscilaţia: probabil nu. Dacă nimeni nu ar consuma acest fel de gunoi mediatic, s-ar mai difuza?
Oricât de netoţi ar fi producătorii TV, dacă “La bloc” nu le-ar aduce investiţia înapoi înzecit, i-ar evacua instantaneu pe la fel de netoţii actoraşi care se complac în farsa aceea de emisiune.
Ok, deci românii de fapt se uită, consumă, suportă fără să schimbe canalul sau poate chiar se bucură de inepţiile color din spatele ecranului.
Ar trebui probabil să iau în considerare o întârziere semnificativă între protestului mărunt al telespectatorului şi decizia de a renunţa la o emisiune din cele care provoacă schimbarea canalului.
Orice fel de feedback în acest domeniu este relativ greu de obţinut, sau mai bine zis, feedback-ul real şi corect e greu de obţinut. Dacă te încrezi într-un sondaj căruia i-ai ales greşit segmentul reprezentativ, nu ai nici o şansă să afli că de fapt ceilalţi români, cei care îşi folosesc creierul, sunt agresaţi de emisiunile tale.
Dar ce poţi să faci? Nu poţi să precezi orice buletin de sondaj cu un test de inteligenţă.
Pentru companiile care cumpără pe bani grei publicitate în emisiunea de real success Trăzniţi în NATO, nu e important cât de inteligenţi sunt spectatorii potenţiali.
Doar e un lucru cunoscut că în ţara noastră dragă, bani au mai degrabă cei pe care cultura nu prea îi coafează.
Produsele pe care le promovează vreo Mihaelă Rădulescu sau vreo o duduie nătângă angajată să probeze haine la TV, sunt cumpărate de oricine.
Mai ales de cei care votează mereu în sondaje că preferă să se uite la ştiri la Antena 1 decât la Discovery.
Sunt cei care adorm în timpul emisiunilor lui Richard Dawkins la care îi obligă, arareori, nepoţii să se uite.
Sunt cei pe care Stephen Hawking îi oripilează dar pe Columbeanu îl iubesc, cele care o simpatizează pe Mihaela Tatu.
Ok, românii, nu sunt aşa isteţi. Emisiunile acestea li se adresează.
Românii sunt cei care consumă aceste emisiuni. Români sunt şi cei care fac emisiunile. Şi cei care apar în emisiuni sunt tot români.
Nici unul dintre aceşti români nu este dezgustat de ceea ce face.
Câtă vreme aceste emisiuni sunt făcute pe gustul lor, am voie să zic că românii nu sunt deloc isteţi.
Nu e numai TV-ul în această situaţie. Sunt şi ziarele, şi radioul şi revistele. Practic orice mediu de distribuţie al cărui conţinut e dictat de consumator.
Încă îmi aduc aminte de coperta 1 a unei reviste de “laif stail” românesc care punea sub de numele Mihaela Rădulescu o listă incredibil de hilară de genul “actriţă, scriitoare, pictoriţă şi vedetă TV”.
De ce nu “Mamă, om politic, cântăreaţă de operă şi astronaut amator”?
Aceşti “senatori, afacerişti, poeţi, creatori de modă şi dansatori de step” ai mass mediei româneşti, sunt cei pe care nu aveţi voi curajul să îî ignoraţi.
Sunt cei ale căror emisiuni uitaţi voi să le boicotaţi prin ieftinul protest al schimbării canalului.
Ce m-a determinat să scriu aceaste rînduri este însă o descoperire mult mai uimitoare.
Genul acela de gând care te face să îţi dai singur o palmă peste frunte.
Toţi aceşti consumatori de mizerie televizată sunt în ultima vreme foarte foarte grijulii cu orice alt lucru introduc în organism.
Sunt aceea care discută la nesfârşit dacă grăsimile sunt dăunătoare sau nu, dacă zahărul e mai rău pentru corpul lor decât pâinea.
Sunt aceia care denigrează MacDonalds-ul pentru maioneza din burgerul plin de carne de porc. De porc!
Fiecare dintre ei poate să facă teorii complicate despre ce din lucrurile care se mai găsesc în supermarket sunt sau nu bune de mâncare.
Culmea ironiei este că pe mai toate posturile TV, zilele astea, sunt alocate câteva minute bune să vă aducă aminte că excesul de sare zahăr şi grăsimi dăunează grav sănătăţii.
Inepţiile zilnice întrerupte de acest anunţ umanitar dăunează şi mai grav grav sănătăţii.
Emisiunile Columbene dăunează grav sănătăţii. Mihaela Rădulescu dăunează grav sănătăţii.
Creierul vostru, este parte din corpul vostru.
Creierul este un muschi ca oricare altul. Are nevoiue de exerciţiu ca să se poată menţine în formă.
Dacă aveţi răbdare să citiţi eticheta ca să descoperiţi câte E-uri sunt în salam, de ce nu aveţi curajul să schimbaţi canalul?
Salut,
Topica e foarte interesanta si, avind in vedere ca fiecare dintre noi sintem asaltati de comunicatiile pe care le mentionezi, pentru mai mult sau mai putine ore pe zi si in fiecare zi, merita tratata cu atentie.
Traiesc in SUA de zece ani, unde crap-ul de genul asta are o istorie documentata mai lunga decit cei 95 de ani de existenta ai orasului in care locuiesc. Nivelul de decadere dar si o masca care se vrea rafinata deasupra informatiei din mass media a “evoluat” la caracteristici de-a dreptul abisale. Daca tu te plingi de nu stiu care Alina si Mihaela (te rog sa ma scuzi ca nu sint la curent cu performantele vedetelor respective), vedetele/”stelele” americane sint de calibrul Paris Hilton, Britney S, samd.
Producatorii de TV romani nu au inventat tipul de emisiune ci au “imprumutat” specificul programelor de success din pietele mai “avansate”. Romanii sint inca fericiti de citeva emisiuni culturale, documentare mai vechi sau mai profunde, care insa lipsesc cu desavirsire din cele 500 de canale ale consumatorului american. Pai zece minute din interviul cu Tutea…
Afirmatia ca Discovery channel e un canal cumva mai elevat, adica ca viata animalelor si curiozitatile istoriei si naturii ne inalta cumva, necesita mai multa argumentatie, argumentatie care eu cred ca se va dovedi subreda la o analiza mai atenta. La fel, cel care tine dieta nu e mai bun in vre-un fel fata de cel care nu tine dieta, ci dimpotriva.
Putinii care realizeaza lipsa de calitate din mass media actuala au un drum lung si nu confortabil inainte de a intelege ce se intimpla. Personal, am depasit fazele stupoarei/dezamagirii si militantismului si dorintei de a atrage atentia altora (e.g. cu posturi elocvente ca si al tau), abea cind am inteles pe parcursul a mai multor ani de cautari atente, cite ceva din contextul mai larg al evolutiei societatii moderne.
Sint doua carti pe care le recomand cu caldura, nu cele mai usoare lecturi, care descriu tendinta progresiva si acceleranta a societatii de a se departa de valorile pozitive catre imbratisarea intii a non-valorii si apoi a valorilor negative. Una este de Julius Evola: “Men Among Ruins”, si cealalta e Rene Guenon: “The Reign of Quantity & the Signs of the Times”. Traduceri romanesti exista.
Mihai
P.S. Postul tau a fost recomandat de un coleg roman, nu am citit alte post-uri de-ale tale. Am vrut doar sa recomand cele doua carti si sa te incurajez spunindu-ti ca nedumerirea ta e justificata, experimentata si de altii, in proportii minuscule e drept, si ca are o valoare intrinseca pe care merita sa o descoperi cu mare atentie.
Mihai, mi se pare mie sau tu ne spui delicat că, noi românii, şi atunci când facem ceva prost, suntem întrecuţi de americani? Hai, nu de americani ci de naţiile mai “avansate”. Adică o fi Mihaela Rădulescu o pseudovedetă, ridicată nejust la rangul de role model, da Paris Hilton o întrece…
Americanii ne sunt superiori si prin inferioritatea idolilor falşi din mass media lor?
Incredibil dar îţi dau dreptate. Prin acoperirea mult mai mare, non-valorile americane sunt mai periculoase. Tot ce se produce fără minte în america se consumă facil şi în România.
Da, sunt oripilat şi de incultura promovată în alte ţări.
Păcat însă că tu ai depăşit fazele militantismului o dată ce ai înţeles contextul evoluţiei societăţii moderne.
Eu nu mi l-am pierdut. O fi din cauză că nu am atins rafinamentul la care mă încurajezi să ajung?
Nu uita, gestul simplu al schimbării canalului sau mai radical al închiderii televizorului nu e un gest militantist şi nici unul scump.
mulţumesc pentru comentarii.
unde-s doi, puterea chiar creşte.
cu condiţia să existe vreun al treilea care să aibă timp să citească schimburile noastre de idei
Salutare, eu sunt “al treilea” care v-a citit schimbul de idei si consuma Discovery (toate canalele), National Geographic si Eurosport in dauna faunei si florei din emisiunile autohtone. Nu ma simt inaltat ca invat despre viata animalelor, dar sigur nu ma simt la fel de cretin cum m-as simti pierzand timpul cu idioteniile prezentate in emisiunile de “laif stail”. (Oricum Mihai, sa stii ca Discovery are vreo 4 sau 5 canale tv de informatii stiintifice din domenii diferite de cel al studiului animalelor
)
O sa incerc sa explic opinia mea ca militantismul nu e folositor decat dupa ce stabilim cite ceva din substratul temei pe care o dezbatem.
Discutam despre idea de a refuza ofertele mass-media in anumite domenii si a le inlocui cu alte oferte “mai bune” (Discovery) sau a le excude cu totul (turn off the TV). Daca am face o reprezentare grafica, am putea spune ca Dicovery e “mai la stainga” fata de telenovele, pe o axa pe care, cu cit mergi mai spre dreapta cu atit “valoarea” si “calitatea” scade. (note: desprind aici “stinga” si “dreapta” de orice semnificatii mai adinci)
Citeva lucruri trebuie puse in discutie:
- Ce altceva e pe axa respectiva, e Discovery “the ultimate good”? sau se poate oare merge si mai la stinga? Ce-o fi acolo? Similar, cam ce o sa urmeze pe axa mai spre dreapta? Oare cam in cite luni o sa vedem pe Youtube pe vedeta romanca facind sex oral cu prietenul pentru promovarea personala dupa reteta lui Paris?
- In afara de axa programelor TV, mai sint alte axe care trebuie identificate si poate optimizate?
- Care e natura fortei care sustine alunecarea spre non-valoare, tendinta care, macar din punct de vedere al statisticii telespectatorilor e perceputa ca “fireasca” si “pozitiva”? (Asumptia aici e ca TV producers urmaresc audienta si le optimizeaza satisfactia cu programele respective).
- Ce l-a facut pe faltiska sa se burzuluiasca impotriva acestei tendinte generale si a gospodinelor telenoveliste? De unde vine rezistenta impotriva frumoaselor staruri?
Sint doar citeva aspecte care merita abordate la un nivel oleaca mai profund. Tendinta instinctiva pentru cel care vede ceva in neregula in alunecarea pe un segment restrins al axei TV (segmentul Discovery spre Telenovele) e sa traga semnalul de alarma, sa deschida altora ochii. Insa n-asi pune “ajutarea spectatoruli sa aleaga un canal TV mai potrivit” ca pe o lupta care merita purtata, in absenta unui invatamint mai profund.
Intelegind insa axa in intregime, cu ce-i inainte si ce-i dupa si cum de sensul general e cel spre non-valoare, si intelegind tendinta generala si cautind cai de a te muta “spre stinga” sint obiective mai importante, care insa tin mai mult de realizare spirituala decit de (non)consumerism. Aici se deschide un spatiu care a fost in atentia omenirii de cind o stim noi si care are deja documentate analize detaliate ale starii de fapt si principiilor care le motiveaza. Si de aceea recomandarea de mai sus spre cele doua lecturi, ca un prim pas.
Revenind la militantism…
Sa incerci sa militezi pentru o tendinta “ingusta” cum e cea a segmentului, fara a intelege principiul, nu numai ca nu are rost, dar nu e benefic. In exemplul nostru, implinirea scopului “romanii nu mai privesc pe Mihaela ci doar Discovery Wings” nu ar fi nici macar ceva demn de notat. Scopul devine in felul asta nu numai nesemnificativ ci, prin insusi faptul ca e propus spre cucerire, devine o falsa tinta. O falsa tinta mai buna poate decit altele, dar care cu siguranta deraiaza pe cei care il urmeaza de la gasirea unui scop de capatii, care este cel al intelegerii principiului intregii axe, al celorlalte axe samd.
Doar o intelegere a principiului ar putea ajuta la oprirea ipotetica a alunecarii spre dreapta si inlocuirea ei cu un curs ascendent spre valoare, nu pentru a-l aplica doar in insignificantului domeniu al alegerii canalului TV, ci pentru scopuri mai importante/profunde si realizare spirituala. Asta ar fi primul pas al unei “long journey” care nu-i usoara si nu-i pentru toata lumea.
Mihai
Salut Mihai,
Să nu ne blocăm într-o dezbatere despre Discovery. Era un exemplu.
Am scris despre lipsa de cultură promovată de mass media.
Am vorbit despre personalităţile promovate după merite false.
Despre cum mass media trebuie sa se orienteze către consumator şi preferă să fie senzaţionistă şi accesibilă ca să nu îşi piardă clienţii şi atunci nu au curaj să propună teme intelectuale.
Despre vedete ajunse idolii noii generaţii fără o un motiv serios.
Despre cum ne pasă mai mult despre corpul nostru decât despre mintea sau sufletul nostru.
Ce am scăpat din vedere scriind despre asta?
Ce altceva trebuie să înteleg ca să am voie să ating aceste subiecte?
Şi toate astea le-am scris pe un blog. Asta nu mi-a consumat prea multe resurse. În ce fel este ăsta militantism prost orientat sau prost fundamentat?
Eu consider că agresivitatea cu care televizorul îmi jigneşte intelectul merită răspunsuri mai vehemente.
Spune-mi ce îmi scapă pentru că nu am înţeles exact ce ai scris mai sus.
Cheers
Alfred
Alfred,
Ca un exemplu am folosit si eu alunecarea de la Discovery-Telenovele. Un exemplu de simptom al prezentului.
Ai descris in blog dar si in postul #5 si alte simptome fundamental similare: o stare de fapt prezenta care e mai de joasa valoare decit o stare de fapt ideala/trecuta. De aceea modelul axei si segmentului se poate aplica pentru fiecare punct
- mass media de azi a a lunecat spre a nu mai promova cultura
- personalitatile de azi au alunecat spre a fi de carton
- interesul pentru elevare spirituala dispare si cel pentru corp e mai ridicat.
sint toate simptome/trenduri pe care majoritatea oamenilor le priveste ca progres in timp ce tot mai putini sint cei care ii sesizeaza adevarata natura degenerativa.
Nu am afirmat ca exemplele tale nu sint suficient documentate sau ca iti lipseste autoritatea de a le aborda, mai ales pe blog-ul personal. Nici nu am atacat, contrazis sau criticat afirmatiile.
Intentia mea a fost sa incurajez o privire dincolo de simptome si catre analiza fortelor care alimenteaza aceste procese, si sa propun, in caz ca e interes spre aceasta cunoastere, spre lectura, doua titluri/autori care nu sint neaparat mainstream. Sa dezbati si sa te bati cu simptomele fara sa intelegi boala si natura ei nu-i o strategie long term de succes…
Oricum, deja m-am intins cam mult cu vizita in blog-ul tau. Imi cer scuze de deranj si iti doresc numai bine
)
Mihai
Nu îţi cere scuze, pentru mine e o plăcere.
Păcat doar că nu îmi dau seama dacă ţi-a plăcut ce ai găsit aici sau nu.
Spune-mi doar atât, tu eşti de părere esenţa fenomenului pe care îl blamam face de fapt ca fenomenul să fie justificat? Adică dacă aş citi cele două cărţi m-aş întoarce cu tendinţa de a publica o retractare?
Sau zici că dacă le-aş citi aş putea dezvolta subiectul de o mie de ori şi aş fi şi mai vehement?
Nu căuta uşa, poate o să mai fie lucruri pe care să le placi aici.
Vizitele voastre sunt motivul şi scuza existenţei acestiu sait.
If anything, eu trebuie să vă muţumesc.
Alfred
Re: “Spune-mi doar atât, tu eşti de părere esenţa fenomenului pe care îl blamam face de fapt ca fenomenul să fie justificat?”
Am scris cu atentie pentru sansa de 1% ca ti-am stirnit curiozitatea si poate pus pe un drum bun. Tematica e de asa natura ca trebuie digerata indelung, deci acorda-mi raspunsului mai multe lecturi cu pauze intre ele.
Hai sa dau un exemplu:
Sa zicem ca un extraterestru a aparut incognito in Bucuresti in Iunie, de pe o planeta fara anotimpuri sa studieze oamenii. Vara a trecut, e iarna acum si extraterestrul nostru se mira cum de toti poarta paltoane cind ies pe strada.
Ce-i cu toate hainele astea grele, scumpe, care incomodeaza miscarea si ii ascund pe oameni? E stupid pentru cineva sa poarte palton cind ar putea continua sa mearga in pantaloni scurti si tricou.
Daca extraterestrul are sensibilitate calorica, o sa priveasca experienta paltonului cu multumire: raspunsul normal la timpul rece. Daca nu are sensibilitate calorica, nu o sa priceapa motivul schimbarii si va califica trecerea de la tricou la palton ca si stupida.
Revenind la discutia noastra pe entertainment si valori mass media, situatia e similara: daca intelegi alunecarea generala spre non-valoare (e.g. “a venit frigul”), simptomele sint pe deplin justificate (oamenii tremura de frig). Daca nu o intelegi, ele make no sense.
Nu intimplator am ales un exemplu al ciclului anotimpurilor, pentru ca aceasta e cheia care face oamenii sa nu freak out cind trec de la tricou la palton. Ei stiu ca racirea nu va continua la nesfirsit, coborind spre citeva grade Kelvin si raminind la zero K pentru eternitate.
Si iarasi stiu ca nu are rost sa incerci sa incalzesti atmosfera artificial, ci caldura o faci pornind de la tine/in jurul tau (palton) si, concentric, in pat, in camera, in casa.
Pe plan senzorial stam bine: frigul ne afecteaza cam pe toti la fel (sintem cu totii la fel de departe de un soare care se tot indeparteaza), si ne aparam de frigul iernii cu o reteta pe care o stim (“poarta palton”) si paltoane ai unde cumpara. Daca vezi pe unul dirdiind in zapada, ii dai o haina veche sa o poarte.
Pe plan spiritual insa, situatia e altfel: alunecarea spre non-valoare (frigul) nici nu e perceputa de multi, let alone inteleasa. Retete de a te proteja sint tot mai ascunse si paltoanele (solutiile) sint mai greu de procurat si mai scumpe. Si nici nu poti sa dai usor o solutie personala altuia.
Imping comparatia mai departe: expus la un frig si fara haine, la inceput simpti frigul cu durere si te zbati, apoi o moleseala te cuprinde. In faza urmatoare, degeratul incepe sa simta o senzatie (ne-reala evident) de caldura. Cam in punctul asta e mass media actuala, oamenii sint molesiti ca nici macar nu se mai chinuie sa schimbe canalul sau sa caute altceva in afara TV/internet. Si tot mai multi sint tot mai multumiti cu caldura iluzorie a noilor oferte, care in diguise ii trage si mai tare spre frig.
Postul tau a vazut raceala care vine pe Tube zilele astea si e foarte justificat sa propui oamenilor sa inchida fereastra pe unde frigul intra. Insa raceala vine de peste tot, chiar daca inchizi fereastra sau o colorezi in roz schimbind canalul: peretii sint reci, dusumeaua si acoperisul la fel, si cei cu care vii in contact sint tot mai infrigurati si ei. Ziua e mai scurta, noaptea mai lunga, soarele mai departe si caldura dragostei e tot mai rar intilnita pe toate planurile.
Choice-ul e simplu:
- fie te zbati fara haina (militantism, ca din efort te mai incalzesti putin),
- fie te lasi cuprins de moleseala (hibernare),
- fie te bucuri sa degerezi si mai tare, deschizind fereastra si mai larg (cum telespectatorii fac).
Mai sint cai sa-ti faci palton si apoi sa faci ceva caldura in jurul tau. Dar primul pas e sa acknowledge frigul si trendul respectiv, sa intelegi de unde vine si sa inchizi cit mai multe ferestre poti si sa intelegi care au fost retetele de paltoane in trecut. Cartile recomandate sint exclusiv pentru stadiul asta, care nu trebuie minimizat. Un drum lung urmeaza sa cauti reteta buna, material si maestru croitor sa te invete.
Sint constient ca am 99% sanse in punctul asta sa fiu etichetat ca si nebun
M-am răzgândit, o să îţi public răspunsul ăsta ca pe un post nou, e prea ascuns aici, al optulea comentariu la un post prea vechi. Îl las şi aici oricum.
Am citit putin si o sa revin, faptul ca voi discutati deja arata ca nu toti romanii sunt inculti, uite doi au alte valori, dar care sunt valorile voastre? hai sa pornim de aici, la ce valori sa ne raportam… hai sa enumeram citeva, in timp ce pe toate posturile de televiziune se discuta despre manualele alternative, va amintiti nu-i asa? la o editura obscura aparea o carte nu prea remarcata, cel putin lumea universitara era ocupata daca sa o includa pe andreea esca sau nu in manualul de istorie, deci revin, aparea „Consideratii privind istoria universala” al carei autor era Jacob Burckhardt. In aceea carte se spunea ca istoria este facuta de cei care dureaza si indura, hai sa pornim de aici…
Nicu, îndemnul tău este foarte tonic.
Sunt mulți oameni pe care ar fi o onoare să îi cunosc. O parte din ei, chiar vizitează acest site.
Categoric nu toți românii sunt inculți.
Categoric nu sunt mai predispuși spre a fi inculți decât alte nații.
Dar există câteva problemede natură istorică ce ne dau un handicap mare.
Cum ar fi acela că la începutul erei comuniste s-a practicat o relocare masivă a populației de la țară la oraș.
Privați de valorile originare, dezrădăcinați și cu mijloace materiale precare, tăranii români transformați în orașeni au scăzut nivelul cuiltural al marilor orașe din România. E un fapt ale căror urmări se văd în permanență pe străzile Bucureștiului.
De aceea mă bucur de calitatea oamenilor care vizitează acest site.
E ca o gură de aer proaspăt.