Citind Claudia Ghişoiu

Jun 01
2007

A crescut iarbă
Am privit lung cărarea pe care plecaseşi…
Şi aerul pe care-l respiram se ascuţea
Şi-şi înfigea rădăcini în plămânii mei.
Timpanele îmi zvâcneau
Într-un ritm surd
Ce-mi izbea venele.Eram o piatră,
Lipită de gard,
Cu ochii ţintă pe-o cărare,
Corpul chinuit de-o zbatere continuă
Şi creierul înecat de un urlet,
Urlet ce venea din mine
Şi se prelingea până la tine,
Dar tu auzeai un slab ecou
Ca un scâncet al unui copil bolnav.Ochii mi s-au acoperit de pete verzi
Şi s-a făcut linişte.

A crescut iarbă peste mine
Şi peste cărarea pe care plecaseşi.

A crescut iarbă.

Continuă să citești!
În aceeași categorie
Articolul următor:
Alte articole despre:Artă | Poezie
Cronologic
Articolul precedent:
Articolul următor:






Despre mine